Ei bine, aşa cum
era normal, frumoasa aventură numită „Prison Break” s-a terminat.
Ar fi atât de
multe de povestit, dar o să încerc să nu o lălăi, cum am eu prostul obicei.
Ultima dată
povesteam aventuri de prin sezonul 1 şi ceva foarte vag din sezonul al doilea.
Sezonul 2 a fost
...bun. Desigur, nu la fel de bun ca primul sezon, dar a fost frumos în felul
lui. Am cunoscut un nou personaj – Alex Mahone.
Despre aces
personaj ce pot spune... ca orice personaj „negativ” m-a stresat la început.
Mi-a displăcut la el faptul că era la fel de inteligent ca Michael şi că
aceştia nu reuşeau să scape de el. L-am urât că a reuşit să omoare trei
personaje şi era aproape să scape şi de un al patrulea. L-am urât când am aflat
că se droga, deşi era un mai mare al FBI-ului. Eram „deprimată” rău de tot,
deşi Sorin îmi tot zicea „O să-ţi placă mai încolo de el” şi nu pricepeam cum
va putea să-mi placă mie de el.
A fost un sezon
îndoliat pentru mine, pentru că John Abruzzi a fost omorât, de Mahone! Desigur,
dacă făcea cum îi spunea soţia lui, era în viaţă şi bine merci, dar a fost un
om nenorocit până la capăt şi a vrut răzbunare şi a sfârşit prin a fi chiar el
omorât. Trist, dar şi-a făcut rolul. Şi a făcut ca sezonul 2 să fie genial.
Aşaaaa ... Mi-a plăcut la nebunie când Mike a
aflat despre cadavrul din curtea lui Mahone şi l-a ameninţat. Sunt malefică,
ştiu !
M-a stresat şi
acel Paul Kellerman, care era capul tuturor relelor şi din cauza lui făcea
Mahone ce făcea, dar de fapt nu era vina lui, deoarece şi acesta avea pe cineva
mai sus decât el şi poftim educaţie : )).
Oricum, atunci
când acesta i-a ajutat pe Michael şi Lincoln ... astea au fost părţile când
sezonul 2 a fost magnific, genial! Când a mers la tribunal şi a declarat tot ce
ştia în favoarea Sarei Tancredi... A fost acel personaj (împreună cu Alex
Mahone) care a făcut sezonul 2.
Desigur că a fost
trist când acesta a fost ucis în drum spre închisoare. Atunci când maşina cu
care era transportat a avut „o defecţiune” el deja ştia că îi este pregătită
execuţia. A fost tristuţ.
Bun, după multe,
multe probleme, chinuri, căcaturi au ajuns unde trebuiau să ajungă, dar nu era
de ajuns, şmecherul de Bill Kim ăla, cel care-i dădea lui Kellerman ordine a
apărut şi au fost nevoiţi să-l omoare (Sara), iar Michael a luat vina asupra
lui!
De aici începe
sezonul al treilea ... „Sona”. Pentru mine ăsta e al doilea sezon. Deci,
sezonul 1 a meritat nota 10, sezonul 2 a meritat un 8 – 8,5 , dar 3 ... merita
10 şi multe Oscaruri.
Această
„Sona” este o închisoare din Panama .
Cea mai nenorocită, desigur, cu cei mai nenorociţi oameni. Aceştia s-au revoltat odată şi au făcut ce au făcut că au
rămas fără gardieni, aşa că legea o făcea unul numit Lechero (Lăptarul) un mare
criminal.
Michael află de
la Lincoln că trebuie să-l scoată pe unul(James Whistler) din Sona. Aici , cine
apare, cine, cine ? Mahone (despre care s-a aflat toate nenorocirile care le-a
făcut) şi T-Bag. (Oh! Da, si Brad Bellick, un fost gardian de la Fox River,
care i-a făcut viaţa un calvar lui Michael ).
Desigur, vor şi
aceştia să evadeze din Sona, împreună cu Michael şi Whistler, dar si Lechero şi
încă unul mic şi drăguţ : )).
În fine. Se
întâmplă destule şi aici : T-Bag devine protejatul lui Lechero, Lincoln îl
anunţă că LJ (fiul lui) şi Sara sunt ostatici şi apoi că Sara a fost ucisă.
Cel mai tare
moment a fost când Michael trebuia să se lupte cu o namilă de om, pentru nu
ştiu ce căcat, în fine, o înscenare oricum. Nu erau permise armele şi trebuia
din lupta aceea să iasă doar un om. Desigur, Mike, micuţ şi drăguţ şi-a luat-o,
dar la un moment dat a căpătat un avantaj şi, aşa cum era normal... au fost
introduse arme. Michael era gata să fie înjunghiat, când Mahone a intervenit şi
a arătat cum se rupe gâtul unui om cu mâinile goale. Clar, Team Mahone !
În fine, după
multă chinuială, aceştia (cu mult ajutor
din partea lui Sucre)evadează din Sona cam aşa: Lechero moare, T-Bag rămâne în
Sona după o bătaie bună, ca şi Bellick. Cel mic, împreună cu Whistler, Mike şi
Mahone scapă.
Dar, se produce o
porcărie mare şi Sucre este închis în Sona cu Theodore Bagwell (adevăratul nume
a lui T- Bag) şi cu Bellick. Prin sezonul 4 aflăm că T-Bag a dat foc la Sona şi
aşa au reuşit să scape toţi. : ))
În sezonul 4,
care sincer, mie mi s-a părut slab şi tras de păr au fost cam următoarele
evenimente: aceştia au fost „angajaţi” de unul Don Self,care lucra la
Securitatea Naţională să fure Scyla.
Această Scyla
fiind, după spusele acestuia, „lista neagră” a COMPANIEI. (Compania care i-a
înscenat lui Lincoln crima, care l-au ucis pe Paul Kellerman, care l-au băgat
pe Michael în Sona, care îl ţinea pe LJ prizonier şi care au ucis-o pe Sara şi
multe altele). Lista neagră fiind toate misiunile companiei, deci nenorocire
maximă.
I-au ucis
băieţelul lui Mahone şi dacă era o chestie de care îi păsa lui Mahone ,aceasta
era familia lui, iar lucrul ăsta l-a cam „marcat”, dar a avut grijă să se
răzbune aşa cum numai el ştie. Şi lucrul ăsta l-a făcut să se aproprie mai mult
de Lincoln.
Bun, echipa era
formată din: Sara( care, da! trăia), Michael, Lincoln, Sucre, Mahone şi
Bellick. (Bellick a murit ca un erou! S-a sacrificat ca planul să reuşească...
teoretic, rolul lui de nenorocit a fost „curăţat” de această faptă.)
După ce, după
multă, multă muncă au reuşit să pună mâna pe Scyla, Don Self le-a tras-o, mai
pe româneşte şi tot ce le promisese (gen
caziere curate, vieţi liniştite) s-a dus dracu.
Desigur, fără o
belea nu se putea... şi Michael s-a îmbolnăvit. Ce boală putea să aibă un om
genial? O tumoare pe creier. Mda.
Generalul Krantz,
cel de la care aceştia furase Scyla îl ajută pe Michael şi îl operează.
Aceştia află că
de fapt Scyla nu era „lista neagră” a Companiei, ci pe acel hard erau puse
toate planurile de viitor pentru America.
Între timp
Lincoln face echipă cu T-Bag, Gretchen (tipa care a tăiat şi spânzurat în
sezonul 3, adică ea a fost şefa operaţiunii cu prizonierul LJ şi „moartea”
Sarei), Don Self şi Alex Mahone pentru a recupera Scyla de la nimeni alta decât
MAMA lui Michael (pentru că se află că nu era şi mama lui Linc). Care a fost o
nenorocită până la ultima suflare (Bravo Sara că ai împuşcat-o!)
În fine, după
multe probleme Scyla ajunge la nimeni altul decât Paul Kellerman (care este
adus în scenă de C-Note şi Sucre). Paul trăia, deci!
Şi face o înţelegere
cu Mike ,de data asta pe bune! Se ţine de promisiunea de a le curăţa tuturor
cazierul şi să fie ca noi.
Apoi se termină
cu „după patru ani”. Acest după patru ani îi strânge la un loc pe Mahone (care
se băgase pe combineală cu o colegă de a lui din FBI), Sucre (care era un tati
drăgălaş), Lincoln (care îşi deschisese magazinul de surf la care visa cu Mike)
şi cu Sara (desigur) cu un mic Michael de mână. Aceştia merg la mormântul lui
Michael Scofiel. (ştiu, extrem de trist).
Şi apoi ,presupun
eu, aceştia au mai scos două episoade pentru că fanii au cerut. Ce s-a
întâmplat în cei 4 ani: Sara a fost arestată chiar în ziua nunţii ei cu Mike
pentru uciderea Christinei Scofiel (târâtura de mamă, da). (Normal, în
închisoare Sara este bătută de gardiene pentru că ştiau cine este şi din cauza
lui Michael multe erau controlate să nu mai puteau să facă ce făceau de obicei.
Se întâlneşte cu Gretchen, era să fie omorâtă de Krantz care era în aceeaşi
închisoare, doar că în aripa pt. bărbaţi. etc. Etc)Aici, desigur, creieraşul
ăla mic şi drăguţ a lui Michael se pune în funcţiune şi vrea să o scoată pe
Sara din închisoare. Face planul de evadare, desigur. Este „turnat” de Mahone
(care-şi voia insigna de FBI înapoi). Planul 1 eşuează, dar planul 2
reuşeşte(cu ajutorul lui Mahone, care desigur, nu m-a dezamăgit de tot) şi cu
ajutorul lui Sucre(care se pare că avea un efect de calmare asupra lui Mike.):
Michael se sacrifică pentru Sara şi acesta moare (electrocutat).
Deşi nu înţeleg
gestul lui, Lincoln şi Sara primesc lămuriri: tumoarea revenise, deci oricum,
nu mai avea mult de trăit, aşa că, ştiind că se poate face un lucru bun... l-a
făcut. (le-a lăsat o înregistrare video)
I-a pus să-i
promită că băiatul lui Mike îl va avea mereu pe unchiul său lângă el, că mereu
îi vor spune cât de mult îl iubesc şi că ce frumoasă e libertatea, deoarece,
într-un final sunt liberi.
Şi, desigur, după
o partidă de plâns... serialul l-am terminat cu zâmbetul pe buze. M-aş mai uita
de 20 de ori la ei, deoarece merită! Chiar dacă sezonul 4 a fost mai slab decât
restul, merită! Este un serial de nota 10, părerea mea.
